Foarte frumoas redata aceasta poveste.........si eu asi putea spune cam aceleasi lucruri despre un cires falnic din curtea parintilor mei.Eeeeeeeeiiii........amintiri,amintiri,dragi amintiri.
Maria,acum imi sint umezi ochi,dupa EL! Da viata merge inainte,dar as fi dat orice numai sa-l salvez,nu era chip de salvat!!! Ramin dulci amintiri!doar atit despre EL !
Atunci cand te leaga atatea amintiri frumoase de ...chiar un copac,cum sa nu-ti para rau ca l-ai pierdut. Ce-i drept s-ar putea inlocui, dar ai dreptate,niciodata nu va mai fi EL:(.
Emoţionant... E aşa de greu când suntem nevoiţi să renunţăm la ceva cu care am crescut, fie copac sau animal... sunt lucruri care fac parte din noi şi le vom purta mereu în suflet. Ne rămân amintirile frumoase, piese importante în formarea noastră...
Zenna,amintirile sint in sufletul nostru si sint importante,dar uneori trebuie sa le lasam in urma,e necesar sa le stim decanta! Si eu te imbratisez cu drag!
A avut, dar le-a şters...mai multe nu pot spune, pentru că îi respect hotărârile. Dar scrie deosebit, unic (vezi unele comentarii la postările mele mai vechi, de anul trecut) şi este o persoană cum nu am mai întâlnit până acum, are o gândire matură şi pentru mine va rămâne o mare surpriză frumoasă din partea vieţii...poate de aceea nu reuşesc să trec peste el, înseamnă prea mult pentru mine..
Ce frumos Zenna,un prieten de nadejde!Te rog sa mai tii cont si tu de ce scrie Adrian!e doar asa un sfat! Am sa citesc ce a scris!Si sint convinsa ca trebuie luat aminte la ce scrie! Are "substanta"scrierile lui!!! Il si cunosti?
Zenna !!! Serios??? Wau,Wau!!!Deci asa!!! Greu m-am prins!Nu prea beau lapte si asta nu e bine! Zenna,fara sa te deranjez,poate uneori as vrea sa-ti scriu pe mess! Poate,numai daca vrei si daca nu vrei nu e nici o suparare,eu am ID - Mariana cine stie poate...schimbam ideei,ginduri! Te imbratisez cu drag!
Sunt un pic soc. Vreau sa scriu ca te doare si de un copac care nu ai legate amintiri de el, mai ales de unul care ai crescut alaturi de el.De ce sunt soc? Pentru ca la verificarea cuvintelor comentariului pe care vreau sa-l trimit este numele boxeritei care a plecat dintre noi anul trecut. Of, of nimic nu e intamplator.
Mihaela,asa este:nimic nu e intimplator! Vai ce rau imi pare pentru BOXERITA ta,ma gindesc ce greu a fost pentru tine. Stiu ce greu este ,si noi am pierdut-o pe DODO !era o dragalasa de TEKELITA!
E aproape un an de cand a plecat, dar nu cred ca este zi sa nu imi amintesc de ea, iar copilul si-aduce aminte cam o data pe saptamana si spune ca ii e dor dea. Ieri am plans amandoi, aducandu-ne aminte.
Mihaela,te cred! Si noi la fel sintem desi DODO nu mai este de 1o ani ! Mihaela nu aveti alt ciine? Noi avem aproape de 1o ani altul tot Tekel ! E o smechera si o dulce !Ce mai face parte din familie,asa mult o iubim si ea speculeaza asta! Dar merita ca si ea ne iubeste enorm!
Foarte frumoas redata aceasta poveste.........si eu asi putea spune cam aceleasi lucruri despre un cires falnic din curtea parintilor mei.Eeeeeeeeiiii........amintiri,amintiri,dragi amintiri.
RăspundețiȘtergereMaria,acum imi sint umezi ochi,dupa EL!
RăspundețiȘtergereDa viata merge inainte,dar as fi dat orice numai sa-l salvez,nu era chip de salvat!!!
Ramin dulci amintiri!doar atit despre EL !
Ioana Radu a fost o voce care te patrundea pana dincolo de ceea ce putei gandi...iar cantecul e nepretuit, doar cei ce asculta cu inima il inteleg.
RăspundețiȘtergereEu cu siguranta Fanel!
RăspundețiȘtergereMai ales acum cind simt lipsa LUI !
O seara buna Fanel.
Ehh, e totushi doar un copac.
RăspundețiȘtergereSa nu dramatizam chiar asha.
AnKA
Anka,bine fie cum zici tu!
RăspundețiȘtergerePa,pa!
Atunci cand te leaga atatea amintiri frumoase de ...chiar un copac,cum sa nu-ti para rau ca l-ai pierdut.
RăspundețiȘtergereCe-i drept s-ar putea inlocui, dar ai dreptate,niciodata nu va mai fi EL:(.
Emoţionant... E aşa de greu când suntem nevoiţi să renunţăm la ceva cu care am crescut, fie copac sau animal... sunt lucruri care fac parte din noi şi le vom purta mereu în suflet. Ne rămân amintirile frumoase, piese importante în formarea noastră...
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez cu mare drag!!
Ca fapt divers, da, Adrian este sufletul frumos despre care tot scriu eu... :(
RăspundețiȘtergereAngi,asa este dar viata merge inainte sper!Te pup si o zi buna!
RăspundețiȘtergereZenna,amintirile sint in sufletul nostru si sint importante,dar uneori trebuie sa le lasam in urma,e necesar sa le stim decanta!
RăspundețiȘtergereSi eu te imbratisez cu drag!
Zenna,Adrian???cred ca are un suflet minunat,am sa fiu mai atenta la ce scrii de EL !!!Merita!!!
RăspundețiȘtergereAre si blog???
A avut, dar le-a şters...mai multe nu pot spune, pentru că îi respect hotărârile. Dar scrie deosebit, unic (vezi unele comentarii la postările mele mai vechi, de anul trecut) şi este o persoană cum nu am mai întâlnit până acum, are o gândire matură şi pentru mine va rămâne o mare surpriză frumoasă din partea vieţii...poate de aceea nu reuşesc să trec peste el, înseamnă prea mult pentru mine..
RăspundețiȘtergereCe frumos Zenna,un prieten de nadejde!Te rog sa mai tii cont si tu de ce scrie Adrian!e doar asa un sfat!
RăspundețiȘtergereAm sa citesc ce a scris!Si sint convinsa ca trebuie luat aminte la ce scrie!
Are "substanta"scrierile lui!!!
Il si cunosti?
Mariana, am fost împreună...
RăspundețiȘtergereZenna !!! Serios???
RăspundețiȘtergereWau,Wau!!!Deci asa!!!
Greu m-am prins!Nu prea beau lapte si asta nu e bine!
Zenna,fara sa te deranjez,poate uneori as vrea sa-ti scriu pe mess!
Poate,numai daca vrei si daca nu vrei nu e nici o suparare,eu am ID - Mariana cine stie poate...schimbam ideei,ginduri!
Te imbratisez cu drag!
Zenna,binenteles ca ramine secretul nostru!Te pup!
RăspundețiȘtergereSunt un pic soc. Vreau sa scriu ca te doare si de un copac care nu ai legate amintiri de el, mai ales de unul care ai crescut alaturi de el.De ce sunt soc? Pentru ca la verificarea cuvintelor comentariului pe care vreau sa-l trimit este numele boxeritei care a plecat dintre noi anul trecut. Of, of nimic nu e intamplator.
RăspundețiȘtergereMihaela,asa este:nimic nu e intimplator!
RăspundețiȘtergereVai ce rau imi pare pentru BOXERITA ta,ma gindesc ce greu a fost pentru tine.
Stiu ce greu este ,si noi am pierdut-o pe DODO !era o dragalasa de TEKELITA!
E aproape un an de cand a plecat, dar nu cred ca este zi sa nu imi amintesc de ea, iar copilul si-aduce aminte cam o data pe saptamana si spune ca ii e dor dea. Ieri am plans amandoi, aducandu-ne aminte.
RăspundețiȘtergereNumai cine a avut sau are un prieten atat de devotat ne crede. Eu n-am putut sa-i spun cainele meu sau cateaua mea, ci numai pe nume.
RăspundețiȘtergereMihaela,te cred!
RăspundețiȘtergereSi noi la fel sintem desi DODO nu mai este de 1o ani !
Mihaela nu aveti alt ciine?
Noi avem aproape de 1o ani altul tot Tekel ! E o smechera si o dulce !Ce mai face parte din familie,asa mult o iubim si ea speculeaza asta!
Dar merita ca si ea ne iubeste enorm!
Inca nu pot sa o inlocuiesc.
RăspundețiȘtergereMihaela,incearca , merita!
RăspundețiȘtergereStiu ca e greu!