Supa de rosii

Vazind leusteanul proaspat si tare verde din gradina,m-am gindit la o supa de rosii,merge mai ales ca e tare,tare buna cu leustean si hai s-o facem;
Se taie o ceapa marunt,calita usor in putin ulei,pus si unu doi morcovi intregi,o gulie mica si patrunjel radacina ,caliti si ei putin pus o lingura de secretul gustului mai amestecat si putina boia si leustean crengute,stins cu bulion asa fara mila iar in completare apa;lasat sa fiarba apoi trecut la facut galuste de faina,din:oua,ulei,sare, putin piper si patrunjel verde taiat marunt amestecat bine sa fie de consistenta medie si cu o lingurita rupt si puse in supa care fierbe!
Spre final scos zarzavaturile intregi si potrivit gustul cu putin zahar,tot acum se face separat intr-o cana mai mare o lingura de faina cu putina apa se freaca bine sa nu fie cocoloase si se pune tot aici cam 4oo gr.smintina ,cind e si asta amestecata bine se toarna din supa fierbinte peste amestecul facut si toate inapoi in oala care fierbe supa,cam 1o-15 min.inca si se stinge focul sub ea!Acum se taie o legatura buna de leustean marunt de tot si se pune capacul! Gata supa minunata,secretul bunatati din oala o da:leusteanul si faptul ca nu punem deloc orez!
E tare gusoasa,asa ca ...poate faceti si voi...
Sa va meraga bine mereu!

Leusteanul,

Este o plantă mediteraneană, descoperită şi folosită pentru prima dată ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei. Principiile active pe care le conţine au o puternică acţiune terapeutică asupra aparatului respirator, aparatului reno-urinar, sistemului endocrin şi celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic ca aliment, putând deveni, la nevoie şi atunci când este dozat corespunzător, şi un remediu eficient într-o multitudine de boli cum ar fi indigestia, dispepsia, litiaza renală, anorexia, colicile intestinale. Uleiul obţinut din leuştean scade tensiunea şi stimulează diureza.

Ceaiul preparat din seminţe de leuştean linişteşte rapid durerile de stomac. Putem spune, pe bună dreptate, că leuşteanul este mai degrabă o plantă medicinală decât o simplă legătură de zarzavat.

Rădăcina leuşteanului este pivotantă şi de foarte mari dimensiuni, putând atinge lungimi de peste 1 metru. Tulpina este groasă, tubulară, înaltă de 2-3 metri. Frunzele sunt compuse, dublu sectate, cu marginea foliolelor dinţata. În plină vară, leuşteanul înfloreşte, dând naştere unor flori compuse în forma unor umbrele, de culoare galbenă, din care se vor forma seminţele.

Deşi provine din regiunile mai calde, leuşteanul s-a adaptat de minune în România. Nu este deloc o plantă pretenţioasă, rezistă atât la căldură excesivă, cât şi la îngheţ. Este o plantă perenă, iar atunci când este cultivată în gradină, trăieşte în medie 7-10 ani. Leuşteanul creşte pe soluri grele şi reci, spre deosebire de rudele sale care le preferă pe cele nisipoase şi calde. Frunzele de leuştean se pot recolta după nevoie, pe timpul verii, iar toamna se formează mănunchiuri care se usucă şi se pot păstra astfel tot timpul iernii, în saci de pânză sau în borcane. O metodă alternativă de păstrare o reprezintă presarea puternică a frunzelor verzi în borcane, peste care se adauga multă sare de bucătărie.

Sursa despre leustean:http://ro.wikipedia.org/