Lunile anului in traditia populara

Lunile anului sunt reprezentate in traditia populara romaneasca fie sub forma celor doisprezece fii ai Anului, fie ca ramurile unui copac batran. Fiecare dintre ele a primit in lumea satului romanesc o cu totul alta denumire decat cele sub care sunt cunoscute si mai ales o semnificatie aparte. In traditia populara fiecare luna sugereaza prin numele ei o activitate din viata oamenilor sau o anume traditie. In cele mai multe cazuri, numele se identifica cu observatii asupra starii vremii.
Cel mai mare dintre fii, Ianuarie sau Gerar, era cunoscut in trecut si sub denumirea de Genarie, Ghenarie sau Calindariu ca o amintire a anticelor Kalendae Ianuarii, sarbatorile ce inaugurau noul an. Este luna in care se aprecia evolutia vremii in prima jumatate a anului: daca in ianuarie vremea nu era friguroasa, atunci urma sa fie astfel in lunile de primavara, iar vara avea sa fie calduroasa; daca nu era ger in ianuarie, ar fi fost in martie si in aprilie; ianuarie uscat si geros se considera a prevesti un februarie bogat în zapada.
Februarie, Faurar sau luna lupilor era considerata a fi o luna cu geruri si viscole. In traditia populara se spune ca in primele doua saptamani din februarie ingheata tot, iar in urmatoarele doua se dezgheata. Denumirea populara Faurar indica inceputul pregatirilor pentru muncile agricole si nu numai (faurar = fierar).
In luna martie (Mart) incepe primavara, vremea se incalzeste treptat. Este o luna capricioasa, legendele spunand ca Mart a luat cate o zi de la fiecare luna pentru a-si depasi toti fratii. In prima parte a lunii sunt zilele Babelor (zilele Martei sau Dochiei) si exista o multime de povesti despre aceste zile, ilustrand lupta dintre iarna si primavara, dintre intuneric si lumina. Martie mai este denumit si Germanar (Incoltitorul), natura incepand sa prinda viata si culoare.
Intr-una dintre povesti, cea despre lunile-frati, se spune ca Mart l-a poftit in ospetie pe fratele sau mai mic, Prier (aprilie). Acesta, sfatuit de Florar (mai), si-a luat cu sine atat caruta, cat si sania si luntrea, stiindu-l pe Mart pus pe sotii. Astfel, Prier a putut calatori, în ciuda vremii schimbatoare. Manios ca i s-au zadarnicit planurile, Mart a jurat sa se razbune trimitand bruma care sa vestejeasca podoabele cu care atat de mult se faleste Florar.
Luna aprilie se numeste in traditia populara Prier, deoarece se considera ca aceasta perioada din an era foarte prielnica. Totusi, in unele zile vremea putea provoca pagube, iar, cand temperaturile erau scazute si cu vant uscat, luna aprilie era denumita in popor Traista'n Bat.
Luna Mai (Florar sau Frunzar) este considerata luna florilor, a plantelor. Mai este cunoscuta si sub denumirea de Pratar (din latina pratum=pajiste). Iunie este considerata luna cireselor, motiv pentru care in popor a primit numele de Ciresar sau Ciresel.
Iulie, luna lui Cuptor, este in traditia populara perechea lui Faurar. Asta pentru ca in popor se considera ca, pe cat de frig e in Faurar, pe atat de cald va fi in luna lui Cuptor. August, luna cunoscuta drept Gustar (gustatul ritual al boabelor de struguri) sau Secerar (luna secerisului) este una din lunile care abunda in legume, fructe si recolte de tot soiul.
Septembrie, Rapciune, este prima dintre lunile toamnei, fiind caracterizata printr-o vreme schimbatoare. Aceasta mai este cunoscuta ca luna vinului - Vinitel sau Viniceriu. Traditiile populare incearca sa stabileasca din nou o legatura intre aspectul vremii din aceasta luna si cel al urmatoarelor luni. Astfel, daca Rapciune este cald, atunci luna urmatoare - octombrie (Brumarel) va fi rece si umeda. Daca tuna in septembrie se asteapta multa zapada in Faurar si un an roditor; daca in septembrie infloresc scaietii, atunci toamna va fi lunga si frumoasa, iar daca randunelele migreaza repede, atunci se asteapta o iarna timpurie.
Lunile octombrie (Brumarel) si noiembrie (Brumar) nu aduc evenimente si traditii deosebite, ele fiind considerate mai mult ca prevestitoare ale iernii. In aceste luni se formeaza bruma, chiciura, iar vantul se intensifica, semn ca iarna ce vine va fi blanda. Daca in aceste luni va ploua marunt, se considera ca iarna va fi grea.
Decembrie - Ningau, Neios, Andrea (pronuntat si Indrea sau Undrea) este una din cele mai bogate luni ale anului in sarbatori religioase. Ultima denumire este de fapt transformarea populara a numelui Sfantului Apostol Andrei, care este sarbatorit in ultima zi a lui noiembrie, interpretarea fiind ca aceasta luna este geroasa, incat inteapa (baga ace, undrele). Si aceasta luna poate oferi cateva informatii despre anul urmator: daca decembrie este geros, se considera ca anul ce urmeaza va fi unul roditor, iar faptul ca in aceasta luna va ninge este un semn ca in iunie vremea va fi ploioasa.
Desi in zilele noastre prognoza meteorologica se realizeaza cu ajutorul unor sofisticate modele fizico-matematice, folosind cea mai avansata tehnica de calcul, invataturile despre vreme cuprinse in traditia populara nu trebuie ignorate, deoarece se bazeaza pe o indelungata si atenta observare a naturii inconjuratoare.
sursa:http://vremea.meteoromania.ro