Vara la țară...

În fiecare an când vine vacanta de vara, acum mai mult ca oricând, îmi amintesc de minunatele mele vacante, pe care le petreceam la bunica mea, care locuia într-un sat aproape de oraşul unde m-am născut!

Abia aşteptam sa vina vacantele de vara si ma rugam de părinti sa ma duca la bunica! Cred ca si într-un picior as fi mers până la ea!

Acolo ma aștepta bunica, unchiul, mătușa si cei trei verișori care locuiau în aceeași casa mare, frumoasa, curata,cu gradina si ograda îngrijite, cu mult verde,si niciun chimical in ele!
De asemenea aveau o curte mare cu multe pasări de tot felul, majoritatea pui, pe categorii,găini,biblici,curcani,rate,gâște de-asemenea vaci,viței, oi, cai, etc...

Dar mai ales și mulți prieteni din vecini care erau cam de aceeași generație cu noi patru!
O,era minunat și atât de plăcut!Trecea vacanta mare cit ai clipi!

Bunica nu mergea la munca de la camp, ea se ocupa de tot ce era în curtea casei,gradina,ograda,gătea se mai uita după noi sa nu facem mari pozne!
Doamne, intrebarea mea fireasca era si este:cum putea sa munceasca atit de mult???
Nu eram un îngeraș de copil pe care sa-l pui într-un loc si sa tot stea acolo mult si bine,dimpotrivă eram argint viu care nu stătea locului!
Pe lângă alte preocupări îmi plăcea teribil sa urc in copaci, spre disperarea bunicii mele,cred ca i-am escaladat pe toți pe măsură ce aveau si fructe - mâncam în neștire fructe din copaci asa nespălate bineînțeles,doar atunci când le culegeam si celor din casa atunci le spălam și nu am pățit niciodată nimic.
Vecinii deja ma știau ca sunt fanul pomilor fructiferi și chiar vecina de vizavi mi-a pus la dispoziție un dud sa mănânc cite oi vrea dar sa nu pățesc nimic! Drept recompensa ii culegeam și ei dude căci despre un dud. Peste ani l-au tăiat și au construit o casa mai mare și l-am regretat...

Era minunat,plăcut și relaxant cu jocuri multe ne jucam in fata casei(la noi de obicei era adunarea generala a copiilor(am avut norocul ca eram multi de cam de aceeași vârstă) unde era o zona verde și unde nu era pericol de trafic intens,defapt pe vremea aia nu erau atâtea mașinii!
Si multe alte cele precum era si umblatul desculță prin iarba cruda,cățăratul în toți copacii plini de fructe~!eram de-a dreptul cred obsedata de cățăratul in copaci...până acolo incit si atunci cind mergeam duminica si sărbători la Sf.biserica ziceam eu : ce mas urca și în pomul asta!
Si cite si mai cite...

Duc dorul și acum acelor vacante minunate...

Când eram deja mai mare și eram la liceu spuneam mereu ca eu vreau sa ma mărit cu un băiat de la țară ca sa am unde merge ori de cite ori oi vrea!!!
Si Doamne,Doamne mi-a îndeplinit dorința( mulțumesc pentru asta). Asa a fost. Ani de zile am continuat sa merg la socrii mei la țară foarte des(am avut cu dânșii o relație foarte frumoasa si mi-au fost tare dragi) din pacate s-au stins din viata(D-zeu sper sa-i aibe mereu in grija)


Timpul tace și trece...iute,iute!


Pentru voi cu drag :

Mircea Baniciu - Vara la țară